Elimination Chamber 2012: Kane vs John Cena

Cea mai mare dezamagire a serii vine insa in main event. Era clar ca Cena vs Kane urma sa incheie seara, si era clar ca Cena va castiga. Absolut toata lumea stia asta, si WWE ce face? Nimic, ofera cel mai banal si previzibil meci ascuns dupa un super gimmick. Da s-au batut, s-au lovit, au trecut prin masa comentatorilor, prin public etc etc etc dar nimic nu a fost cu adevarat surprinzator. Cena a fost acelasi Cena, Superman care pana la urma invinge intotdeauna raul … BORING! Nu asta vrem! Cum spuneam, daca Cena nu face un pas macar spre Tweener dupa tot acest feud cu Kane, tot feudul a fost ABSOLUT DEGEABA, umplutura pana la meciul cu The Rock. 

Elimination Chamber 2012: The Smackdown Chamber

SD EC Match este urmatoarea partida din PPV, cum era de asteptat. Pe tot parcursul show-ului am vazut segmente backstage cu Santino antrenadu-se pentru meci in stilul lui Rocky Balboa, a fost o idee reusita, pe mine m-a distrat. Partida propriu zisa a inceput destul de greu, cu Big Show si Barrett nefiind cea mai buna alegere in opinia mea pentru a incepe meciul. A lipsit putin ritmul insa a venit si acesta pe masura ce s-a avansat in partida. Show a parut extrem de motivat sa iasa campion aici, a intrat peste Bryan in cusca intr-un moment absolut fantastic, insa a fost eliminat dupa o executie slaba a lui Rhodes si un cot al lui Barrett – putin cam slabut executat momentul. Santino profita de neatentia altora si ii elimina pe englez si pe Cody, ramanand 1 v 1 cu Daniel Bryan. Lucrurile au fost clare de aici inainte, desi WWE ne-a tachinat putin incercand sa ne faca sa credem ca italianul are o sansa reala la victorie. Mie mi-a placut participarea lui Santino in acest meci, a adunat reactii incredibile din partea publicului si ne-a facut sa credem, macar pentru o sutime de secunda ca ar avea o sansa la victorie. Practic aceasta infatisare a fost o oportunitate dar si o rasplata din partea WWE catre Santino, un personaj extrem de popular. Bryan reuseste victoria dupa un submission move si se pregateste sa-l infrunte pe Sheamus la WM, irlandezul aplicandu-si finisher-ul pe campion imediat dupa terminarea meciului. In storyline, Sheamus l-a ales pe Bryan pentru incidentele petrecute la SD-ul de vineri cand Daniel l-a scuipat pe irlandez – ce pot sa zic, e ok, se putea si mai bine.

Elimination Chamber 2012: The Raw Chamber

RAW EC Match deschide balul, o decizie oarecum surprinzatoare. Ma asteptam sa se inceapa direct cu un meci EC, asa cum s-a intamplat si in ultimii ani, insa parca mi se parea normal sa inceapa cu varianta SD si sa lase RAW-ul – care a fost totusi mai interesant pentru mai tarziu. In fine, asta nu este o mare problema. Meciul in sine a fost bun cum era de asteptat, superstarurile implicate au dat totul, am vazut multe executii frumoase si dureroase in acelasi timp. Punk a intrat in meci inca din start, 1 v 1 cu Kofi Kingston, pe parcurs intrand si ceilalti participanti, cu Jericho intrand ultimul avand in vedere ca isi castigase acest drept la un RAW anterior. Finalul insa nu mi-a placut deloc. Au vrut practic ca Punk sa intre neaparat cu centura WWE la brau la WrestleMania – nu este un lucru rau – si “accidentarea” lui Jericho la mana actualului campion a fost singura metoda de a-l implica totusi pe Chris in acest feud cu un motiv credibil pentru care sa poata cere in saptamanile ce urmeaza sa il confrunte pe Punk la WM28 pentru centura WWE. Problema este ca revenirea lui Jericho s-a stins aproape total…

30 Man Royal Rumble 2012 Match

Hai sa incepem cu bunele, pentru ca au fost si momente bune. Aparitia lui Ricardo Rodriguez, total surprinzatoare a fost un moment amuzant si surprinzator care mi-a placut, masina acestuia fiind de-a dreptul hilara. De asemenea, Road Dogg a fost o surpriza placuta, el miscandu-se foarte bine in ring si culegand din partea publicului una dintre putinele reactii decente ale serii, cand i-au cantat “you still got it”. Nu in ultimul rand, aparitia lui Kharma cred ca a surprins cel mai mult, aproape ca uitasem complet de ea, cred ca a fost un moment reusit. Mi-a placut si executia lui Kofi, spectaculos si reactia a fost pe masura. Cam acestea ar fi bunele, hai cu relele acum, avem destule.
In primul rand, de ce sa apara toti comentatorii? Oamenii astia practic nici nu mai urca in ring, de ce sa nu vedem wrestleri cu acte in regula, baieti care asa cum a zis-o si Ziggler intr-un interviu, muncesc tot anul pentru o asemenea oportunitate pentru a ramane pe bara ca sa aiba loc .Michael Cole… Nu mai vorbesc de The Great Khali de exemplu, mare revenire ce a fost asta vai ce m-am bucurat … NOT. Mult prea multe intrari “surpriza” dar nu prea in acest meci. Cole, Lawler, Booker, Khali, Mick Foley, Ricardo, Road Dogg si Kharma – nu cred ca am uitat pe cineva. Eu ma multumeam cu ultimii 3, macar ei chiar au fost neasteptati si surpriza a fost placuta. Ah era sa-l uit pe Jim Duggan, deci in total 9 din 30. Aproape ca ma asteptam sa intre si Justin Roberts, Lilian Garcia sau un cameraman, poate si un steward de ce nu. Noi visam la Undertaker si The Rock, in schimb avem parte de Michael Cole si fara suparare – toti expiratii. Da inteleg ca Jim Duggan e primul castigator al Rumble-ului si ok foarte bine ca l-au adus dar deja 9 intrari care nu sunt wrestleri in aceasta companie e putin cam mult. Bine, daca intre cei 9 se aflau The Rock, Austin, Edge, Shawn sau mai stiu eu cine, ca aparitii surpriza nu ma suparam, macar erau nume mari Alt lucru care m-a deranjat a fost aparitia lui Big Show la numarul 30. De obicei acest numar este cineva cu adevarat interesant sau surprinzator. Si daca nu este, macar are un rol important in desfasurarea meciului, Show insa a fost acolo absolut degeaba, parca introdus pentru ca nu aveau pe altcineva mai bun. Cam acelasi lucru l-as putea spune si despre Ziggler. Ce sens a mai avut sa apara si in main event, doar ca sa-si incaseze un finisher de la Kharma si sa reziste – e adevarat – destul de mult dar degeaba. Revenind la meci, cand l-am vazut pe Orton intrand atat de tarziu si fiind constient ca e la el acasa chiar m-am speriat, mai ales ca in afara de Jericho ce urma sa mai intre, nu ma asteptam la altcineva care era prezent in ring sa castige partida. Nu a fost sa fie pentru Randy din fericire, ultimii doi fiind Jericho si Sheamus. Sincer nu am crezut nici macar o clipa ca irlandezul va castiga, si asta macar e un lucru bun.

Royal Rumble 2012: CM Punk vs Dolph Ziggler

Urmeaza meciul pentru centura WWE, cu John Laurinaitis anuntand din start ca el nu va oficia partida ci doar va superviza de langa ring, un fel de Enforcer. Acesta cheama un arbitru iar partida incepe si decurge normal la inceputul ei. Nici publicul nu a ajutat, public care as spune ca a fost foarte slab pe mai tot parcursul PPV-ului, au tipat cu totii de bucurie cand l-au vazut pe Randy Orton in Rumble,deoarece e din orasul lor, in rest, foarte ,foarte slabi. Revenind la acest meci, Punk si Ziggler au facut evident un meci bun, probabil cel mai bine executat dintre toate ale serii, desi chiar si acesta cred ca putea fi mai bun. Punk si Ziggler se descurca excelent, arata bine luptand impreuna, iar cand arbitrul este lovit si lasat la podea, Laurinaitis nu intra in ring in locul acestuia, incercand sa-l trezeasca si sa-l introduca tot pe el in ring. In acest timp, Punk obtine un submission si doua pin-uri pe Ziggler insa in ring nu se afla nici un oficial ca sa ii acorde victoria campionului. Arbitrul isi revine in cele din urma, iar Ziggler contraataca la inca un GTS incercat de Punk si este aproape de o victorie istorica ce insa nu vine. Punk scapa, ii mai aplica un GTS superb executat de amandoi cei implicati, iar Punk castiga meciul, cu Johnny intrand in ring sa numere odata cu arbitrul numaratoarea castigatoare pentru Punk.

Royal Rumble 2012: DrewMcIntyre vs Brodus Clay

Inca un meci de umplutura, scotianul se pare ca nu este pregatit pentru vreo intorsatura spectaculoasa, acesta pierzand rapid in stilul lui JTG sau Curt Hawkins partida cu singurul Funkasaurus din captivitate. Practic Royal Rumble 2012 a aratat ca un Monday Night Raw + Superstars combinat ca sa ocupe tot spatiul alocat.

Royal Rumble 2012: John Cena vs Kane

Meciul care s-a bucurat de o promovare extrem de buna a fost si el sub asteptari. Cei doi wrestleri au avut un meci absolut obisnuit in ring, meci care se termina prin double countout cand acestia parasesc ringul si continua sa se bata in afara acestuia. Ajung iarasi pe culoarele arenei, si evident, Kane gaseste camera lui Zack Ryder care si-o incaseaza iarasi, si este adus de monstrul mare si rosu inapoi in centrul ringului. Kane ii aplica lui Ryder un Tombstone Piledriver chiar in fata prietenei lui, Eve, dupa care Cena vine repede sa sara in ajutor si isi incaseaza un Chokeslam. Feudul continua practic, nu s-a decis nimic, practic s-a intamplat acelasi lucru pe care il tot vedem la RAW de cateva saptamani si trebuie sa mai repet inca o data.

Royal Rumble 2012: Daniel Bryan vs Big Show vs Mark Henry

Daniel Bryan vs The Big Show vs Mark Henry 

Executia meciului nu a oferit absolut nimic remarcabil, nimic ce nu vezi intr-un episod normal de wrestling, in nici un caz ce ar trebui sa vezi la un PPV de o asemenea traditie.Mark Henry a avut un meci foarte slab; Daniel Bryan & Big Show executand fiecare finisher-ul sau dar fara succes pentru ca la un moment, Big Show ajunge sa il tina pe Bryan suspendat peste cusca dupa care Bryan scapa, cade jos si castiga meciul.

TLC 2011: CM Punk vs Alberto del Rio vs The Miz

Si legat de acest meci am avut segmente backstage pe parcursul PPV-ului, segmente care au alimentat interesul si scenariul acestui meci. Punk, Alberto si The Miz au facut cu siguranta impreuna cel mai bun meci al serii, unde mesele, scaunele si scarile au fost folosite din plin. Pana si “saracul” Ricardo Rodriguez si-a incasat-o cand a fost aruncat de pe scara printr-o masa in una dintre cele mai spectaculoase executii ale serii. Punk este de doua ori incatusat pe parcurs, de catre del Rio dupa care de catre Punk insa reuseste sa scape de fiecare data, a doua oara chiar dupa ce a desfacut total cea de a doua coarda a ringului. A urmat un GTS si o noua victorie pentru Chicago Made Punk. Previzibil ca rezultat, insa spectaculos in executie, main event mai mult decat placut.

TLC 2011: Cody Rhodes vs Booker T

Partida care precedeaza main event-ul a fost in centrul atentiei pe tot parcursul PPV-ului, datorita atacurilor repetate ale lui Cody asupra rivalului sau. Ajunsi in ring insa, cei doi fac un spectacol foarte bun, Booker obtinand reactii excelente as spune din partea fanilor. Dupa un Spineroonie marca inregistrata, Cody isi aplica finisher-ul, pastreaza centura Intercontinentala si este in acelasi timp singurul Heel invingator de la TLC 2011.